ติดตามการแข่งขันได้ที่ www.thaicrossword.com สอบถามเพิ่มเติมโทร. 0-26819971-3  ส่สนหนังสือซูโดกุโปรดูได้ที่ www.maxploys.com

นายกุลวิทย์ เลาสุขศรี บรรณาธิการบริหารนิตยสารแอล ประเทศไทย กล่าวว่า “ELLE Fashion Week 2008” Autumn/Winter at Central World ปีที่ 10 กำหนดจัดในวันที่ 16-19 ต.ค.2551 ซึ่งนับเป็นเกียรติอันยิ่งใหญ่อีกครั้งหนึ่งที่ได้รับพระกรุณาธิคุณจากพระเจ้าหลานเธอ พระองค์เจ้าสิริวัณณวรีนารีรัตน์ ทรงร่วมแสดงผลงานคอลเลคชั่นเสื้อผ้าและเครื่องประดับภายใต้แนวพระดำริ “Ethnic Rock” คอลเลคชั่นเดียวกับที่จัดแสดงในงาน ปารีส แฟชั่นวีก โดยจัดแสดงสู่สายตาคนไทยบนเวทีแอล แฟชั่น วีกเป็นแห่งแรก

“คอลเลคชั่นนี้เป็นการนำศิลปวัฒนธรรมชนเผ่าผสมผสานกับวัฒนธรรมดนตรีแนวร็อก ที่โก้หรูและโมเดิร์น โดยมีจุดเด่นที่ความขัดแย้งที่ลงตัวของสอง ลุค รวมถึงการตัดเย็บ นำเสื้อผ้าหนาหนักแบบฤดูหนาวดัดแปลงให้ดูบางเบาแบบฤดูร้อน”

บรรณาธิการบริหารนิตยสารแอล ประเทศไทย กล่าวถึงการจัดแอล แฟชั่น วีก ว่าถือกำเนิดเป็นครั้งแรกเมื่อปี 2542 กระทั่งเดินทางมาถึงปีที่  10 แล้ว จากปีแรกถึงปีนี้เห็นได้ชัดเจนว่ามีความเปลี่ยนแปลงในวงการแฟชั่นมากมาย ภายหลังริเริ่มสร้างระบบการจัดโชว์ในระดับสากล ตอนนี้ผู้ผลิตและผู้บริโภคเข้าใจระบบของแฟชั่นทั่วโลกมากขึ้น ได้จัดพื้นที่ให้ดีไซเนอร์ไทยตั้งแต่ปรมาจารย์ ดีไซเนอร์เรดี้-ทู-แวร์ ถึงดีไซเนอร์ เลือดใหม่

“ELLE Fashion Week 2008” Autumn/Winter at Central World  นำเสนอผลงานดีไซเนอร์ชั้นนำ 17 แบรนด์ ได้แก่ SIRIVANNAVARI ,Kai , Pisit , Nagara , Zenithorial , 27 Friday , Senada Theory ,Tipayaphongpoosanaphong , Asava , Headquarter , Hook’s by Prapakas,Vickteerut , Disaya และโชว์สำหรับดีไซเนอร์หน้าใหม่ Young Designers supported by Nokia ได้แก่ Vatititth , Ek  Thongprasert , Chalidamahasawat  นอกจากนี้มีแบรนด์รับเชิญพิเศษ The Zen Design Collection นำเสนอเสื้อผ้าในคอลเลคชั่น Thai Designer และ Asian Designer ]]> http://sekijar.wordpress.com/?p=5 Mon, 06 Oct 2008 06:38:21 +0000 awenson2 http://sekijar.hu.wordpress.com/2008/10/06/%e0%b8%81%e0%b8%b1%e0%b8%9a%e0%b9%81%e0%b8%81%e0%b8%a5%e0%b9%89%e0%b8%a1%e0%b8%81%e0%b8%b2%e0%b8%a3%e0%b9%80%e0%b8%a1%e0%b8%b7%e0%b8%ad%e0%b8%87%e0%b8%97%e0%b8%b5%e0%b9%88%e0%b8%a1%e0%b8%b2-%e0%b8%aa/ กระแสสังคมกำลังจับจ้องไปที่การแก้ไข รธน.ปี 2550 มาตรา 291 เพื่อเปิดทางให้มีการตั้ง สภาร่างรัฐธรรมนูญ ขึ้นมาทำหน้าที่ ปฏิรูปการเมือง (ใหม่) หรือเขียนรัฐธรรมนูญใหม่ทั้งฉบับ

สำหรับ รธน.ปี 2540 ถือว่าเป็น รัฐธรรมนูญฉบับประชาชน ที่ได้รับการยอมรับจากทุกภาคส่วน โดย ส.ส.ร. หรือ สมาชิกสภาร่างรัฐธรรมนูญ ในชุดดังกล่าวเกิดขึ้นภายหลังสังคมเรียกร้องให้มีการแก้ไข รธน.ปี 2534 มาตรา 211 โดยเพิ่มหมวด 12 การจัดทำรัฐธรรมนูญฉบับใหม่ มาตรา 211 ทวิ ถึงมาตรา 211 เอกูนวีสติ

มาตราดังกล่าวกำหนดให้มี ส.ส.ร. 99 คน แยกเป็น 1.ตัวแทนจังหวัด ๆ ละ 1 คน 2.ผู้เชี่ยวชาญ 23 คน นักกฎหมายมหาชน 8 คน นักรัฐศาสตร์หรือรัฐประศาสนศาสตร์ 8 คน และผู้มีประสบการณ์ทางการเมือง การบริหารราชการแผ่นดิน หรือการร่างรัฐธรรมนูญ 7 คน

กระบวนการคัดเลือก ส.ส.ร.จังหวัดนั้น ให้ผู้สมัครลงคะแนนเลือกกันเองภายในจังหวัด จากนั้นให้ผู้ว่าฯ ส่งรายชื่อผู้สมัครที่มีคะแนน 10 อันดับแรกให้ รัฐสภา เลือกเหลือเพียง 1 คน หากจำกันได้ในการเลือก ส.ส.ร.เชียงใหม่ ปรากฏว่า พ.ต.ท.ทักษิณ ชินวัตร พ่ายแพ้ให้กับ พล.ต.อ.สวัสดิ์ อมรวิวัฒน์ ไปอย่างฉิวเฉียด ส่วนการเลือกผู้เชี่ยวชาญในแต่ละประเภทก็ให้ สภาอุดมศึกษา ส่งรายชื่อมาให้รัฐสภาเลือกเช่นเดียวกัน.

Dupa ce luni presedintele PD-L, Emil Boc, a propus ca Biserica Ortodoxa Romana (BOR), si nu Ministerul Muncii, sa distribuie ajutoarele sociale, astazi Traian Basescu s-a aratat convins de insemnatatea contributiei responsabile si benefice a Bisericii la dezvoltarea intregii societati romanesti.

Presedintele Romaniei,Traian Basescu, a apreciat marti in discursul sustinut cu ocazia implinirii unui an de la intronizarea ca Patriarh a Preafericitului Parinte Daniel, rolul social tot mai semnificativ jucat de BOR, in dezvoltarea societatii moderne romanesti.

"Avand in vedere participarea ortodoxiei la identitatea marii familii europene din care Romania face parte si prin patrimoniul sau spiritual, sunt convins de insemnatatea contributiei responsabile si benefice a Bisericii Ortodoxe Romane, sub pastorirea Preafericirii voastre, la dezvoltarea intregii societati romanesti", a firmat seful statului.

Totodata, Traian Basescu a apreciat efortul BOR de a deschide noi parohii si episcopii in zonele din afara tarii, acolo unde exista comunitatii importante de romanii.

"Organizarea de noi episcopii si parohii in diaspora, din Spania pana in Australia si Suedia, in Italia, a reprezentat o prioritate evidentiata la acest prim an de patriarhat al Preafericirii voastre. Trebuie sa subliniez importanta existentei acestor centre eparhiale in strainatate pentru formarea comunitatilor romanesti si pentru legatura lor cu tara, cu traditiile si cu realitatile romanesti. Aceasta prezenta noua in strainatate corespunde si rolului pe care Biserica Ortodoxa Romana il poate avea in Europa, intrucat constituie cea mai mare comunitate ortodoxa din Europa".

In finalul discursului sau, Traian Basescu a declarat ca BOR va juca un rol mai activ in societate datorita noii Legi a Cultelor dar si a extinderii retelei media, prin intermediul postului de radio Trinitas si prin infiintarea televiziunii Trinitas.

"Conform noii Legi a Cultelor (...), reprezinta o alta dimensiune a prezentei Bisericii Ortodoxe Romane in societate. Cunoscand semnificatia pe care o acordati comunicarii valorilor crestine intr-o societate deschisa, prin extinderea retelei radio Trinitas si prin infiintarea televiziunii Trinitas, putem spune ca Biserica Ortodoxa Romana a intrat in epoca comunicarii moderne, raspunzand aspiratiilor propriilor ei credinciosi", a conchis presedintele Romaniei.

Luni, liderul PD-L, Emil Boc, a declarat ca BOR trebuie sa preia de la Ministerul Muncii sarcina de a distribui ajutoare sociale, deoarece este mai putin birocratica si corupta.

"In Romania de astazi, daca aloci 10 lei ca ajutor social, la beneficiar vor ajunge doar 4-5 lei, pentru ca 5-6 lei se pierd in hatisul birocratiei si al coruptiei. Daca aceiasi 10 lei ii dai Bisericii pentru a-i administra, poti fi sigur ca toti cei 10 lei vor ajunge la cei care au nevoie de ajutor", a explicat presedintele PD-L, Emil Boc.

Pentru asta vor trebui modificate atat legislatia care sta la baza organizarii si functionarii Ministerului Muncii, cat si legislatia privitoare la culte. Potrivit fostului ministru democrat al Muncii, Gheorghe Barbu, desi PD-L nu are in acest moment finalizata modalitatea tehnica prin care se va face acest transfer de responsabilitate, in cazul in care democrat-liberalii vor castiga alegerile, bugetul va cuprinde un capitol special prin care i se vor aloca Bisericii bani pentru aceste ajutoare sociale.

sursa: Ziua

Atit as vrea sa vad si eu (cu riscul sa ma afuriseasca taica parintele): ce kilu' meu a facut biserica ortodoxa pentru amaritii inundati? ce a facut pentru copiii care au nevoie de tratamente costisitoare? ce a facut pentru copiii fara casa si fara masa? ce a facut pentru batrinii abandonati? ce a facut pentru mine??

aaa, a facut! a facut lobby pentru introducerea religiei ca disciplina de invatamint, pentru ca, nu-i asa, credinta se invata, vine din indoctrinare, nu din convingere si din proprie descoperire.

La mai mare, domnule director general!

PS. Cititi si la Ellaida pe blog despre popi. http://ellaida.wordpress.com/category/zilnice/ - "Zbor deasupra unui cird... de curci". Si ei ii e sila sa scrie despre ei. Mie nu mi-e sila, mi-e furie! Tot Ellaida ne da si o poza beton, mai aproape de ceea ce sint popii![gallery]

Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, cap.LXVIII)

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a LI-a. Texte modificate : Anul 1988 )

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Anul 1988

1. Ediţia 1995: “ Când staţi în dirijarea Mea, Eu conduc şi ocrotesc cu grija Mea…” (6 februarie 1988 )

1. Ediţia 2006: “ Când staţi în grija Mea, Eu conduc şi ocrotesc cu grija Mea.” (24 ianuarie /6 februarie 1988 )

2. Ediţia 1995: “ …Toţi slujitorii bisericilor, de când au început să facă şcoală, iată că slujesc bisericuţa pentru pântecele lor.” (3 aprilie 1988 )

2. Ediţia 2006: “ …Toţi slujitorii bisericilor, de când au început să facă şcoală, slujesc bisericuţa pentru pântecele lor.” (21 martie/3 aprilie 1988 )

3. Ediţia 1995: “ …Întotdeauna să ţii cont de fărâmiţa din corpul Celui ce şi-a întins mâinile pe cruce. Întotdeauna să nu bagi altă hrană în tine, înainte de sfânta anafură care este de la Mine. Să ai în casă întotdeauna. Nu da nimic corpului tău până nu-i dai mai întâi hrană duhovnicească. Atunci înseamnă că ai pe Dumnezeu...” (14 mai 1988 )

3. Ediţia 2006: “ …Întotdeauna să ţii seama de fărâmiţa din trupul Celui ce Şi-a întins mâinile pe cruce. Întotdeauna să nu bagi altă hrană în tine înainte de sfânta anafură, care este de la Mine. Să ai în casă întotdeauna. Nu da nimic trupului tău până nu-i dai mai întâi hrană duhovnicească. Atunci înseamnă că Îl ai pe Dumnezeu.” (1/14 mai 1988 )

4. Ediţia 1995: “…Dacă preoţimea ar afla ce lucrez Eu la voi, o, ce-ar împrăştia ei pe poporul Meu! O, ce-ar face ei praf şi pulbere…” (2 iulie 1988 )

4. Ediţia 2006: “…Dacă preoţimea ar afla ce lucrez Eu la voi, o, ce-ar împrăştia ei pe poporul Meu! O, ce l-ar face ei praf şi pulbere…” (21 mai/ 3 iunie 1988 )

De neînţeles şi nu puţine sunt situaţiile când anumite texte apar în ediţia 2006 la altă dată faţă de ediţia precedentă. Este şi cazul textului de mai sus, care apare din nou, aproape identic, însă datat cu o lună în urmă! Nici o explicaţie nu însoţeşte aceste schimbări. Singura observaţie care se poate face este că textele astfel rearanjate se leagă mai bine, în ceea ce priveşte subiectele abordate. Seriozitatea consemnărilor este însă serios pusă la îndoială prin astfel de procedee care vizează exclusiv un spor de imagine.

5. Ediţia 1995: “…Măicuţa Mea este patroana acestei încordări, şade cu mâinile întinse şi cu toată tăria ei strigă pentru România. Trebuie să muşte ceva, trebuie să muşte un şarpe pe conducătorul României. Se cere ocrotirea României şi el habar n-are de ea. O, ce va răspunde pentru ce a dărâmat? Ce au zidit conducătorii României din trecut, au zidit pentru fericirea sufletelor lor, dar conducătorul de astăzi, a zidit pentru corpuri, să aibă unde sta.[…] Iată, şi-a făcut rost de judecată …” (28 august 1988 )

5. Ediţia 2006: “…Măicuţa Mea este stăpâna şi cumpănitoarea acestei încordări; şade cu mâinile întinse şi cu toată tăria ei strigă pentru România. Trebuie să-l muşte ceva, trebuie să-l muşte un şarpe pe conducătorul României. Se cere ocrotirea României şi el habar n-are de ea. O, ce va răspunde pentru ce a dărâmat? Ce au zidit conducătorii României din trecut, au zidit pentru fericirea sufletelor lor, dar conducătorul de astăzi, a zidit pentru trupuri, să aibă unde sta.[…] Iată, şi-a făcut rost de judecată acest conducător” (15/28 august 1988 )

6. Ediţia 1995: “…Iată am adus trâmbiţa Mea la ochişorii acestui corp. Niciodată de când strig prin gura ei, n-am adus trâmbiţa Mea cum am adus-o acum. Şi acest corp să folosească ungerea, că vrăjmaşul ar vrea s-o nimicească, cum a făcut cu primul corp…” (3 septembrie 1988 )

6. Ediţia 2006: “…Iată am adus trâmbiţa Mea la ochişorii acestui trup. Niciodată de când strig prin gura ei n-am adus trâmbiţa Mea cum am adus-o acum. Acest trup să folosească ungerea, că vrăjmaşul ar vrea s-o nimicească aşa cum a făcut cu primul trup prin care am cuvântat.” (21 august/3 septembrie 1988 )

7. Ediţia 1995: “ Căutaţi preoţii cei mai buni, că nu toţi preoţii sunt cu durere de durerea Mea. Unul la zece mii dacă intră în cer…” (3 septembrie 1988… )

7. Ediţia 2006: “ Căutaţi preoţii cei mai buni, că nu mai găsim preoţi cu durere de durerea Mea. Unul la zece mii dacă intră în cer.” (21 august/3 septembrie 1988 )

Liderii pucioşi au schimbat şi aici înţelesul original. În prima variantă, exprimarea “nu toţi preoţii” lasă să se înţeleagă că ar mai fi vreo câţiva preoţi care mai corespund cerinţelor riguroase ale Pucioasei. Acest lucru îl confirmă şi ultima frază, care arată procentul de preoţi “corespunzători”: “unul la zece mii”. Mistificatorii pucioşi sunt însă mai radicali. Substituind în mod fraudulos expresia originală cu alta ticluită de ei ( nu mai găsim preoţi) ei reduc la zero probabilitatea de a mai afla vreun preot pe placul “Dumnezeului de la Pucioasa”. Manevra este explicabilă: Liderii pucioşi caută să demonstreze că încă de pe atunci, de prin anul 1988, “Dumnezeul de la Pucioasa” îşi întorsese spatele la preoţime, ceea ce este un fals ordinar. Această poziţie o vor promova însă chiar liderii pucioşi, dar abia atunci când conflictul lor cu B.O.R. va deveni ireconciliabil (ianuarie 1993). Până atunci ei tot mai cochetează cu biserica oficială, încercând să obţină un ascendent palpabil asupra ei, şi de aceea se străduiesc să împlinească la vedere toate canoanele( cea mai sugestivă este sfinţirea canonică a bisericii din Glodeni-Vale cu un arhiereu al B.O.R.; atunci s-a putut “găsi un preot din cei mai buni” , pentru că au avut ei nevoie de el).

8. Ediţia 1995: “ …După cum v-am mai spus, se încordează acea pregătire pentru tineretul care aleargă după poftele lui. Să intre şi el un pic la durere. Că l-a adus duhul rău pe placul lui, să zică tineretul că nu mai este Dumnezeu…” (8 septembrie 1988 )

8. Ediţia 2006: “ …După cum v-am mai spus, se încordează acea pregătire pentru tineretul care aleargă după poftele lui. Să intre şi el un pic la durere, că l-a adus duhul rău pe placul lui, l-a adus să spună că nu mai este Dumnezeu…” (26 august/8 septembrie 1988 )

9. Ediţia 1995: “ …Lumea nu ştie nimic. Nu sunt primite soroacele cu mâncare de carne de porc, cu untură şi cu băutura satanei. Pentru răposaţi nu se pune aşa ceva. Pentru ei se face mâncare curată, dacă s-ar putea mai mult în posturi.” (29 septembrie 1988 )

9. Ediţia 2006: “ …Lumea nu ştie nimic. Nu sunt primite soroacele cu mâncare de carne şi cu băutura satanei. Pentru răposaţi nu se pune aşa ceva. Pentru ei se face mâncare curată, dacă s-ar putea mai mult în posturi.” (29 septembrie 1988 )

Descoperim aici o nouă mistificare grosolană a liderilor pucioşi. Iniţial, interdicţia era pusă în mod explicit pe carnea de porc, pe grăsimea de porc (untură) şi pe ţuică (poreclită “băutura satanei”). Bazaţi probabil pe cuvintele cheie “…Lumea nu ştie nimic…”, liderii pucioşi şterg cuvintele magice “porc” şi “untură”, lăsând să se înţeleagă că interdicţia este pentru orice fel de carne. De altfel, ei au şi introdus ulterior această interdicţie (dar şi altele asemănătoare: la peşte, lactate, măsline, sare) în mod oficial, în viaţa de zi cu zi a creştinilor pucioşi.

Vom găsi mai târziu şi o justificare savantă a faptului că însăşi Verginica a mâncat carne pe vremea ei, lucru care nu este permis a fi luat ca model pentru creştinii de azi. Faptele Verginicăi se iau ca model în mod selectiv, aşa cum dispun în mod arbitrar liderii pucioşi.

10. Ediţia 1995: “ …Ce-ţi mai trebuie dacă coboară cuvântul Tatălui ceresc şi vine lângă tine şi te-ncurajează? Şi dacă grăiesc prin această gură şi dacă iau loc în acest corp, tu trebuie să Mă simţi că sunt lângă tine şi trebuie să te alături şi să te depărtezi de toate relele…” (6 noiembrie 1988 )

10. Ediţia 2006: “ …Ce-ţi mai trebuie dacă ai cuvântul Tatălui ceresc, care coboară şi vine lângă tine şi te încurajează? Şi dacă grăiesc prin această gură şi dacă iau loc în acest trup, tu trebuie să Mă simţi că sunt lângă tine şi trebuie să te alături şi să te depărtezi de toate relele.” (24 octombrie/6 noiembrie 1988 )

11. Ediţia 1995: “ … Cei de astăzi au legătura între ei prin carnetul de membru de partid, iar comunismul nu dă voie să mergi la biserică.[…] Nu ajung ei până acolo, că există un strigăt al Măicuţei Mele…” (6 noiembrie 1988 )

11. Ediţia 2006: “ … Cei de astăzi au legătura între ei prin carnetul de partid, iar comunismul nu dă voie să mergi la biserică.[…] Nu ajung ei până acolo, că este un strigăt al Măicuţei Mele.” (24 octombrie/6 noiembrie 1988 )

12. Ediţia 1995: “ …De vreţi să trăiţi pe pământ, aveţi răbdare, că spălăm pământul de toată murdăria şi pe urmă, vă fac moştenitori pe pământul curat, dar şi voi să fiţi curaţi.” (8 noiembrie 1988 )

12. Ediţia 2006: “ …De vreţi să trăiţi pe pământ, aveţi răbdare, că spălăm pământul de toată murdăria, şi apoi vă fac moştenitori pe pământul curat, dar şi voi să fiţi curaţi.” (26 octombrie/8 noiembrie 1988 )

13. Ediţia 1995: “ E corpul fără cap, cum l-a îngropat când i-a tăiat capul. ” (6 decembrie 1988 )

13. Ediţia 2006: “ E trupul fără cap, cum l-au îngropat când i-au tăiat capul. ” (23 noiembrie/6 decembrie 1988 )

14. Ediţia 1995: “ …Vine momentul să vă deosebească Dumnezeu de lumea aceasta. Tată, o să vină momentul să vă împarfumez cu miresme cereşti, să mirosiţi de la distanţă. Şi voi face minuni cu voi, dar staţi de partea Mea…” (6 decembrie 1988 )

14. Ediţia 2006: “ …Vine clipa să vă deosebească Dumnezeu de lumea aceasta. Tată, o să vină clipa să vă împarfumez cu miresme cereşti, să mirosiţi de la distanţă, şi voi face minuni cu voi, dar staţi de partea Mea.” (23 noiembrie/6 decembrie 1988 )

15. Ediţia 1995: “…Primul corpuşor prin care am lucrat, nu de preot a fost băgat în temniţă? O, şi n-a mai fost în stare să lucrez prin el şi l-am călit prin moarte. Acum e viu şi Mă servesc de el, e duh ceresc şi are misiuni nevăzute. L-am pregătit şi pe cel dintr-o rădăcină cu ea şi Mă servesc de acest corp.” (7 decembrie 1988 )

15. Ediţia 2006: “…Primul trupuşor prin care am lucrat, nu de preot a fost băgat în temniţă? O, şi n-a mai fost în stare să lucrez prin el, şi l-am călit prin moarte. Acum e viu şi Mă servesc de el, e duh ceresc şi are misiuni nevăzute. L-am pregătit şi pe cel dintr-o rădăcină cu ea, şi Mă servesc de acest trup.” (24 noiembrie/7 decembrie 1988 )

16. Ediţia 1995: “… Acest slujitor, Irineu, e copilul Meu şi l-am ocrotit pe unde a fost. E slujitorul bisericuţei Mele.[…] Fiule, crezi că Eu sunt Dumnezeu? Da. Să fii iubitor de creştini, că tot cel ce iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe creştini. Cine urăşte pe creştini urăşte pe Dumnezeu. Când ţi-o fi dor de mângâierea mea, să vii după ea aici, că în altă parte n-am unde să ţi-o dau, dar să vii cu dor…” (7 decembrie 1988 )

16. Ediţia 2006: “… Acest slujitor, Irineu, e copilul Meu, şi l-am ocrotit pe unde a fost. E slujitorul bisericuţei Mele.[…]

Fiule, crezi că Eu sunt Dumnezeu? “Da, Doamne”. Să fii iubitor de creştini, că tot cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe creştini. Cine îi urăşte pe creştini, Îl urăşte pe Dumnezeu. Când ţi-o fi dor de mângâierea mea, să vii după ea aici, că în altă parte n-am unde să ţi-o dau, dar să vii cu dor.” (24 noiembrie/7 decembrie 1988 )

Liderii pucioşi construiesc în mod fraudulos un crâmpei de dialog între “Dumnezeul de la Pucioasa” şi arhiereul Irineu, atribuindu-i acestuia o rostire care n-a existat în ediţia din anul 1995! În acest fel se sporeşte impresia unei legături directe care ar fi avut loc între arhiereul Irineu şi spiritul Verginicăi, care acţiona ca medium pentru “glasul venit din cer” (când de fapt, în prima ediţie, “Dumnezeul de la Pucioasa” întreabă şi tot el îşi răspunde afirmativ şi constatativ.). Irineu este acuzat indirect de participare activă şi voluntară la spiritism, ceea ce este cu totul improbabil. Mai plauzibilă este o curiozitate firească, prin care arhiereul Irineu a vrut să se încredinţeze că ceea ce aude şi vede este sau nu în limitele ortodoxiei clasice.

17. Ediţia 1995: “ Să nu înţelegi greşit că cine iubeşte lumea moare. Cine iubeşte faptele lumii, acela moare. Nu iubiţi ce iubeşte lumea că lumea nu iubeşte cu iubire sfântă. Iubirea să fie între voi iubire duhovnicească, nu diavolească. Să nu iubiţi faptele lumii, faptele ruşinoase, faptele rele…” (27 decembrie 1988 )

17. Ediţia 2006: “ Să nu înţelegi greşit. Cine iubeşte lumea, acela moare. Cine iubeşte faptele lumii, acela moare. Nu iubiţi ce iubeşte lumea, că lumea nu iubeşte cu iubire sfântă. Iubirea să fie între voi iubire duhovnicească, nu diavolească. Să nu iubiţi faptele lumii, faptele ruşinoase, faptele rele.” (14/27 decembrie 1988 )

Dacă cineva ar mai fi avut îndoieli asupra faptului că ediţia din anul 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” este grav răstălmăcită de liderii pucioşi, care dau astfel dovadă de un dispreţ total faţă de “Cuvântul” pe care-l pretind a fi sfânt, venit direct din gura lui Dumnezeu, pot acum să se lămurească. Semnificaţia iniţială a acestui pasaj este limpede, şi este subliniată chiar de două ori în text: “Să nu iubiţi faptele lumii!”. Şi se mai atrage atenţia şi asupra unei posibile confuzii: nu este vorba de a nu iubi lumea, ci de a nu iubi faptele lumii. Ei bine, mistificatorii pucioşi chiar asta fac: răstoarnă înţelesurile, şi vor să spună că “Domnul” a zis de fapt că nu trebuie să iubim lumea. Ei îl fac astfel mincinos pe “Dumnezeul lor de la Pucioasa” şi apoi îl “corectează” pe furiş. Indiferent cine este autorul acestor fraze, procedeul folosit de scamatorii pucioşi este de-a dreptul reprobabil.

…………………………………………………………………

Anca Estera

16 septembrie 2008

…………………………………………………………………

În primul rând campania nu doreşte să oprească de tot educaţia religioasă, ci dimpotrivă, să o îmbunătăţească prin înlocuirea religiei ce se predă astăzi cu o istorie a religiilor, cu ajutorul căreia copilul va studia marile religii ale lumii şi îşi va putea trage singur concluziile dacă consideră că este cazul să adere la una din acestea sau niciuna. Aşa cum creaţioniştii vor să se predea Intelligent Design-ul în şcoli ca alternativă la teoria evoluţiei (fapt nejustificat), cu atât mai mult este normal să se predea şi alte religii decât creştinismul.

Am încrederea că marea majoritate a oamenilor ar fi împotriva îndoctrinării religioase în şcoli dacă cineva ar face ceva să le aprindă conştiinţa. Am să dau un exemplu pe care eu îl găsesc foarte bun. Imaginaţi-vă o familie, să zicem creştin-ortodoxă, nu are importanţă, cu un copil îndoctrinat de părinţii săi. Să zicem că, într-o zi, acesta vine de la un prieten, şi îşi anunţă părinţii că din acel moment vrea să meargă la martorii lui Iehova (un exemplu aleator). Evident, scandal în familie. Cum s-a întâmplat asta? Să zicem că acel prieten au părinţi iehovişti care cumva (au ei metodele lor) l-au convertit la denominaţia lor. Ce ar gândi părintele acelui copil? dar e prea mic să înţeleagă chestiile astea, nu poate judeca la vârsta asta etc. Păi vezi, asta fac părinţii copilului. Doar pentru că e al tău, n-ai dreptul să-i bagi pe gât anumite credinţe.

Am să mă leg puţin şi de pseudo-argumentele care se aduc împotriva predării istoriei religiilor.
- nu ai respect faţă de tradiţie: penibil. În primul rând, care dintre ele? Înainte de revoluţie aproape tot Ardealul era catolic, acuma e ortodox. Acum 2000 de ani, ne închinam lui Zalmoxis, trebuia să vină Sf. Andrei să ne convertească. Dacă ţi se pare un motiv bun să înveţi religia majoritară a ţării tale, tocmai ţi-ai bătut joc de apostolul Andrei.
- Nu se pot preda toate religiile, deci de ce să excluzi una, mai bine predai una dar bine: penibil no. 2. nu trebuie predată istoria oricărei secte care a durat 3 ore până a murit fondatorul ei. Urmărind acelaşi raţionament, nu s-ar învăţa nimic la şcoală. Uite, eu vreau să învăţ fizica cuantică la liceu. Nu se învaţă, afară cu fizica. Nu vor băieţii să-l introducă pe Karl Popper în manualul de filozofie, mai bine se scoate materia. Exemplele pot continua la infinit...
- Nu se doreşte doar scoaterea ortodoxiei, ci îndoctrinarea atee: penibil no.3. poate vă întrebaţi ce caută argumentul aici căci nu are nicio legătură cu subiectul. Într-adevăr, nu are, dar este prea des folosit să fie ignorat. Există destui fundamentalişti care pun semnul egalului între secular şi ateu. Nici pe departe, secular înseamnă echidistant, neavantajarea unei concepţii despre lume. A îndoctrina pe cineva cu ateism este la fel de greşit cu îndoctrinarea religioasă de orice fel.
- Isus a spus: " Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor, ( Matei 19,14)”: penibil no.4. nu se poate să nu se pomenească versetul acesta. În primul rând mare diferenţă între a lăsa pe cineva să creadă ceva şi a îndoctrina. Cam aceeaşi diferenţa dintre a lăsa să moară cineva din cauze naturale sau a-l ajuta cu puţin masaj pernă-în-faţă. Orice copil e liber să creadă ce vrea, dar e de datoria adultului să-l informeze că există N-moduri de a vedea lumea.

Chiar e aşa de greu de înţeles de ce harta religiilor lumii arată aşa cum arată? Pentru că îndoctrinarea persistă în aproape toate ţările. Musulmanii sunt la fel de siguri că religia lor e adevărată la fel cum sunt creştinii. Asta nu înseamnă că ambele sunt susţine de acelaşi număr de dovezi, dar în cazul majorităţii adepţilor dovezile sunt 0 în ambele cazuri. Ce creştin nu ar dori ca musulmanii să se convertească la religia lor şi vice-versa? Visul aproape oricărui om religios e ca sistemul său de credinţe să fie împărtăşit de cât mai multă lume. Asta se poate raliza în două feluri: război sau raţiune. Prima s-a încercat şi nu prea ţine (cruciade, inchiziţii, jihad-uri). Rămâne calea raţiunii, şi un mod bun de a o promova este de a induce copilului plăcerea de a studia religiilor şi de a o alege pe cea care i se pare lui adevărată (sau niciuna), fără vreo presiune din anturaj.

De ce să nu o spunem pe faţă? Mulţi se tem că astfel va scădea numărul religioşilor. Asta spune multe, pentru că de obicei nu ţi-e frică de ceva ce ştii că nu este o ameninţare. Asta nu se poate spune, probabil că aşa va fi, dar staţi liniştiţi că nici generaţia tânără de azi nu le prea are cu religia. Mulţi sunt creştini că aşa i-a învăţat mama, dar de biserică, porunci şi altele nu vor să audă. Pe sistemul mai bine un infidel cinstit decât un creştin prost, cred că istoria religiilor ar putea face lucruri frumoase. Un mic experiment în circulaţia londoneză a demonstrat că sunt mai puţine accidente dacă sunt scoase anumite semne de circulaţie, deci ne putem aştepta la un caz asemănător şi în cazul religiei.

Una din ultimele scheme adoptate de creştini este să te facă să crezi că dacă semnezi o astfel de petiţie eşti împotriva bisericii. Cine a zis că biserica nu poate greşi? După cum bine se vede din istorie, a făcut-o de nenumărate ori. Nu te lăsa fraierit, dacă tu crezi că Dumnezeu aprobă ceea ce se întâmplă, pot să te anunţ că nu-i nimic de capul lui atunci. Şi eu sunt creştin şi am semnat şi o semnez orice petiţie de acest gen pentru că mai presus de ceea ce vrei tu stă ceea ce e drept şi nu găsesc niciun motiv pentru care să nu aprob o astfel de iniţiativă. E decizia corectă din punct de vedere moral, dacă tot e la modă cuvântul.

Avem ocazia, mai mult ca orice altă generaţie de până la noi, să studiem orice religie fără să fim acuzaţii de erezie, să ne putem informa dintr-o grămadă de surse. Eu zic că am fi de-a dreptul cretini să nu profităm de ea.

Dacă ţi-ai schimbat părerea despre iniţiativa secularhumanism.ro, link-ul de mai jos te aşteaptă.

http://secularhumanism.ro/index.php/lang-ro/campania-qstop-indoctrinrii-religioase-in-coliq/4-scrisoare-deschisa-catre-ministerul-educatiei-cercetarii-i-tineretului

Cel mai cunoscut preot al comunitatii romanesti din Serbia, parintele Bojan Aleksandrovici, cel care slujeste pe Valea Timocului, zona cu cea mai mare comunitate romaneasca, este subiectul unei dispute intre Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Ortodoxa Sarba. Pe de o parte, sarbii sutin ca preotul face slujbe fara acordul Episcopiei din Timoc, pe de alta parte, Prea Fericitul Parinte Daniel sustine ca partea sarba, desi s-a obligat sa asigure preoti vorbitori de limba romana pentru comunitatile romanesti de pe Valea Timocului, nu si-a respectat angajamentul "in cadrul Comisiei mixte de dialog dintre cele doua Patriarhii (Romana si Sarba, desfasurata la Bucuresti pe 26 aprilie 2006)".

Din informatiile obtinute de ZIUA Online reiese ca, pe data de 26 august, Episcopia Ortodoxa Sarba din Timoc a anuntat ca s-a propus "Caterisirea din treapta preotiei", adica excluderea din randul preotilor a parintelui Bojan, ca urmare a deciziei Tribunalului Bisericesc. Acesta urmeaza sa fie judecat, printre altele, pentru faptul ca a fost hirotonisit preot de Patriarhul Daniel, fara acordul sarbilor. "Ca cleric al Bisericii Ortodoxe Sarbe a fost hirotonit de catre Episcopul Bisericii Ortodoxe Romane, Dr. Daniil, fara acord", se arata in prima motivare a Tribunalului Bisericesc al Episcopiei Ortodoxe Sarbe din Timoc. Apoi, sustine acelasi tribunal, "a oficiat slujbe religioase ca preot BOR, fara binecuvantarea episcopilor competenti pe teritoriul episcopiilor de Timoc si Branicevo". Celelalte trei acuzatii sunt: "A oficiat slujbe religioase si daca a fost oprit; A inmormantat pe cel nebotezat; A organizat parasinagoga pe baza etnofilatismului". "Pe baza numitelor dovezi este clar ca Boian Alexandrovici a fost cleric Eparhiei de Timoc, ca a dispretuit pe competentul Episcop si fara aprobare si fara acord Bisericii noastre a fost hirotonit de catre Episcop al Bisericii Ortodoxe Romane. Ca presbiter a trait si a oficiat slujbe pe teritoriul Eparhiei de Timoc in contra avertismentului competentului Episcop".

Acest lant de acuzatii a starnit o serie de reactii din partea comunitatii romanesti, fapt ce a l-a determinat pe ambasadorul roman din Serbia, Ion Macovei, sa faca o vizita la Palatul Patriarhal. In urma discutiilor purtate cu PF Daniel, Biroul de Presa al Patriarhiei Romane a remis un comunicat in care se precizeaza: " In timpul intrevederii, intre alte probleme abordate, domnul ambasador si-a manifestat ingrijorarea fata de situatia preotului Bojan Aleksandrovici din Malainita, preot slujitor al romanilor din Valea Timocului, trimis in judecata Tribunalului bisericesc al Episcopiei Ortodoxe Sarbe de Timoc".

Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a mai mentionat ca, in luna iulie 2008, a fost trimisa o scrisoare Episcopiei Sarbe de Timoc, in care s-a solicitat Preasfintitului Iustin al Timocului abtinerea de la aplicarea unor solutii radicale in cazul parintelui Bojan. Totodata, a fost propusa, pentru rezolvarea situatiei, o intrunire a Comisiei mixte de dialog in zilele de 16-18 septembrie 2008, insa pana astazi partea sarba nu a dat curs propunerii facute. "Este de dorit ca Biserica Ortodoxa Sarba sa manifeste fata de vlahii sau romanii ortodocsi din Serbia aceeasi atitudine binevoitoare pe care o arata constant Biserica Ortodoxa Romana fata de sarbii ortodocsi de pe teritoriul Romaniei, respectandu-i ca frati si sprijinindu-i sa beneficieze de aceleasi drepturi ca si romanii ortodocsi", se arata in comunicatul Patriarhiei Romane.

sursa: Ziua

monahilor ortodocşi români, către binecredinciosul popor ortodox român, Sfîntului Sinod şi întregii Biserici Ortodoxe de pretutindeni

Ai noştri Arhipăstori şi preaiubiţi fraţi întru Hristos,

Semnatarii, părinţi ai mănăstirilor din România, stareţi, ieromonahi, monahi şi monahii, ridică glas de chemare la unitate şi mărturisire către toată suflarea ce-şi mărturiseşte ortodox crezul şi vieţuirea.

Cu toţii moştenim rînduiala - încredinţaţi fiind de Sfinţii Părinţi - ca orice hotărîre în Biserica Ortodoxă să se facă canonic, unanim şi conform predaniei patristice. Noi monahii, ca unii ce întreit ne-am făgăduit lui Dumnezeu şi ni s-a încredinţat Adevărul ortodox spre mărturisire, nu putem încălca şi nici trece peste ceea ce Proorocii au profeţit, Sfinţii Apostoli au propovăduit şi De-Dumnezeu-Purtătorii Părinţi au hotărnicit la cele Şapte Soboare Ecumenice şi Locale.

Astfel, Canonul 15 întocmit la al Nouălea Sinod (I-II) din Constantinopol de la anul 861, spune despre cei ce propovăduiesc public eresul sau îl învaţă în Biserici, să fie îndepărtaţi de comuniunea cu credincioşii şi afurisiţi, ca unii ce fac schismă şi sfărîmă unitatea Bisericii. În acest fel toţi devenim străjuitorii adevărului în Biserică şi purtători de grijă ai Sfintei Tradiţii călăuzitoare către mîntuire.

Rămînem înmărmuriţi privind la hotărîrile ce reprezentanţii Bisericii Ortodoxe le iau privind viaţa Bisericii ce o păstoresc. Am tot nădăjduit că toate aceste neîmpliniri se vor opri, dar ne-am înşelat. Am început să credem că de la înălţimile la care sunt, nu se mai vede calea de întoarcere, că deja este prea tîrziu. Aşadar, actele şi declaraţiile prelaţilor Bisericii Ortodoxe faţă de celelalte culte, ne-au pricinuit o adîncă mîhnire şi ne supun la o grea încercare duhovnicească, pentru că sunt lucruri nemaiauzite şi total contrare credinţei Sfinţilor Părinţi.

Din această pricină, atitudinea noastră faţă de noile erezii şi schisme trebuie să se facă auzită de către toată suflarea ce-şi lucrează în chip ortodox mîntuirea. Aşadar, întemeiaţi fiind pe cuvintele Sfinţilor Părinţi, declarăm ferm şi categoric:

+ Nu este posibilă unirea cu catolicii atîta timp cît aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rînduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin afundare.

Nu putem uita istoria încă sîngerîndă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus. Planul masonic în cauză constă în a pecetlui unirea religioasă fără a se ţine cont de divergenţe, printr-o recunoaştere reciprocă a tainelor şi a moştenirii apostolice, fiecare recunoscînd pe ceilalţi drept Biserică, apoi realizarea unirii neortodoxe (intercomuniune), la început limitată, apoi lărgită. După care va rămîne să fie pusă problema diferenţelor dogmatice, considerate depăşite şi dezbinătoare.

Pentru aceasta ne ridicăm împotriva oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii, mai ales asupra unităţii şi reconcilierii ecumeniste ce defăimează Sfintele Taine. Toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi de după Schisma din 1054 au luptat împotriva eresurilor latineşti, dogmelor mincinoase, expansiunii politice, şi s-au sfinţit împotrivindu-se pînă la sînge. Cuvintele lor au pînă azi puterea şi lucrarea Duhului Sfînt şi ne îndreptăţesc a crede că: "Există doar o singură Biserică a lui Hristos, cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe," (Sf. Fotie), iar "pe papa Sfînta Biserică îl afuriseşte si eu, împreuna cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc." (Sf. Paisie de la Neamţ)

+ Rămînerea Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor este un act de apostazie, de trădare a adevăratei credinţe, prin acceptarea hotărîrilor ce contrazic făţiş dogmele Ortodoxiei şi canoanele Sinoadelor Ecumenice. Neamul ortodox este rădăcina, trunchiul, frunza şi rodul Bisericii al cărei cap e Iisus Hristos Dumnezeu-Omul.

Nu putem negocia "democratic" dogmele Bisericii şi nu putem sta pe picior de egalitate cu catolicii, protestanţii, budiştii, evreii sau musulmanii, atît timp cît doar în potirele noastre se întrupează Adevăratul Hristos Cel născut din Preasfînta Fecioara Maria. Noi ortodocşii nu avem nimic de adăugat sau de scos din crez sau slujbe, iar Sfîntul Marcu al Efesului pecetluieşte cele de mai sus spunînd că: "În materie de credinţă nu există concesie iar chestiunile credinţei nu îngăduie iconomia."

+ Demascarea politicii globaliste de integrare religioasă în UE ca fiind demonică şi fundamentată pe principii anticreştine; luarea de măsuri împotriva noilor buletine cu cip şi a card-urilor ce înainte-merg pecetluirii apocaliptice; vădirea manifestărilor new-agiste ce îndrăcesc pe tineri, rescrierea adevăratei istorii bisericeşti-naţionale şi revigorarea valorilor tradiţionale.

Nu avem pricină de a supune Biserica presiunilor politice şi de a da Cezarului mai mult decît i se cuvine. Împărăţia noastră e în ceruri, dar trebuie să o dobîndim încă din viaţă, fără a ne vinde ortodoxia şi românismul. Facem un ultim apel către Sfîntul Sinod, pentru numele lui Dumnezeu opriţi-vă cît nu e prea tîrziu!

Hotărîţi ieşirea Bisericii Ortodoxe Române din Consiliul Ecumenic, nu mai pîngăriţi altarele cu rugăciuni împreună cu ereticii, nu mai primiţi pe cei nebotezaţi ca fii ai Bisericii, nu vă plecaţi compromisurilor politice şi nu ne siluiţi libertatea şi conştiinţa cu legitimaţii comuniste. Nu mai putem răbda privind noile rînduieli ce desconsideră Sfintele Canoane, cenzurează Sfinţii Părinţi, ignoră dogmele şi hotărîrile Sfintelor Soboare şi răstălmăcesc Sfintele Scripturi.

Nu introduceţi schisme şi dezbinări în Biserică, nu încercaţi să uniţi ce e despărţit, căci singurul lucru care-l veţi reuşi e să distrugeţi unitatea Ortodoxiei, să fisuraţi adînc temelia Bisericii şi să ridicaţi cea de-a doua Mare Schismă. În acest ecumenism bolnav, B.O.R. acţionează individual, fără încredinţarea celorlalte biserici ortodoxe surori, fără a fi împuternicită printr-o hotărîre a vreunui sinod inter-ortodox, putînd fi declarată oricînd ca fiind schismatică şi eretică de către celelalte Patriarhii ortodoxe. Veniţi-vă în fire şi treziţi-vă! Atît timp cît veţi rămîne cu Hristos, vă vom urma, iar de vă veţi pune interesele personale mai presus de cele ale Bisericii, vă vom socoti apostaţi.

Lepădaţi toate aceste înşelări, pentru ca poporul urmîndu-vă, să nu se lepede de Biserica lui Hristos. Toate aceste lacrimi de sânge voim a le şterge de pe chipul Bisericii, alminteri vom trece peste ascultarea de păcat şi vom înainta proteste oficiale, vom ieşi în stradă şi vom alcătui sinod de rezistenţă. Nimănui, nicăieri şi niciodată nu i se va îngădui a sacrifica pentru binele său cea mai mică părticică din Credinţa Ortodoxă.

Cu noi este Dumnezeu şi pentru Hristos voim a merge pînă la capăt, chiar să ne vărsăm sîngele dacă situaţia o cere, pentru ca nici o literă din sfintele cuvinte să nu sufere vreo vătămare, pentru ca toţi cu urechi de auzit să priceapă şi cu ochii ce văd să-nţeleagă. Iertare tuturor pentru toate şi primiţi rugămu-vă acestea ca o cunună, ca o suliţă ori ca o Cruce.

Semnează,

Tot Soborul de monahi şi monahii ai României Ortodoxe

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe,

la anul mîntuirii 2003

Câtă nebunie s-a creat în jurul cărţii lui Rushdie. Omul, pe lângă toată această isterie, a mai primit şi o condamnare la moarte, în lipsă, în Iran. Primul traducător chinez a fost ucis, al doilea, spre fericire, a scăpat la mustaţă. Dacă ăsta nu e fanatism religios, atunci eu nu mai ştiu cum să-l numesc. Părerea mea, mai ales după ce am citit cartea: mult zgomot pentru nimic.

Dacă a avea o altă opinie faţă de a majorităţii înseamnă că trebuie să mori, atunci ăsta e clar cretinism în grup. Şi, oricum, una peste alta, cartea nu reprezintă o realitate şi chiar de ar fi în viziunea autorului, nu înţeleg în ruptul capului care ar fi problema.

Mai întâi să v-o povestesc pe scurt, apoi, încă zâmbind, am să vă spun ce m-a amuzat. Şi ca să nu mă bateţi la cap vă spun de acum că o să citez din memorie. Nu am nici un chef la ora asta să deschid cartea pentru a vă da citate exacte.

Desigur, mai întâi, pentru a putea citi paginile trebuie să ştiţi câte ceva despre Mahomed şi istoria islamismului. E vorba mai mult de mitologie decât despre Coran. Dar iar mă iau cu vorba.

Pe scurt: doi actori, Gibreel Farishta şi Salahuddin Chamchawalla, un chip al Bollywood-ului şi o voce a show-biz-ului englezesc. Ambii sunt prinşi între două lumi, între India colonizată şi Anglia. Ca şi autorul, educaţi şi într-o parte şi în cealată. Unul îşi caută credinţa, dar, în acelaşi timp, e plin de îndoială – Citez din memorie – „Uite, mănânc porc şi nu mă trăzneşte”. Celălalt îşi caută identitatea. Doi actori ai unei vieţi obişnuite până la urmă. Oare nu toţi ne căutăm credinţa şi identitatea? În plus, ambii trec prin situaţii care, chiar şi pe cel mai mare credincios, l-ar face să aibă îndoieli puternice.

Se întâmplă minuni, există revelaţii, totul combinat cu terorişti periculoşi, femei frumoase şi militante, familii dezbinate şi reunite, totul prins într-un duo magico-realist, între Londra şi Bombay. Povestea, deseori, e întreruptă de alte poveşti. Merge pe mai multe planuri, uneori fără a le înţelege sensul, dar, până la urmă, se reunesc. Logica învinge fantasticul. Vise care întrerup povestea şi răscolesc minţile, atât ale cititorilor, cât şi a actorului Gibreel. În acel moment el crede că e unul şi acelaşi cu arhanghelul Cibreel, cel care i-a dictat lui Mahound-Mesagerul cuvântul lui Allah-Unicul-Dumnezeu. În visul schizofrenicului actor, viitorul Profet al Islamului primeşte şi revelaţia Versetelor Satanice: „Ce credeţi despre Al-Lat şi Uzza şi Manat, a treia după ele? Sunt lebede, ce zboară sus şi în mijlocirea lor să se nădăjduiască”. Adică, pentru o mai bună înţelegere, pe lângă Gabriel ar fi existat şi alţi îngeri sau cele trei zeităţi păgâne pe care le adorau locuitorii din Mecca.

Din câte ştiu eu, Istoria academică a acceptat episodul ca fiind unul real, se pare, însă, că Mahomed a dezminţit ulterior versetele şi a afirmat că au fost inspirate de Satan.

Să vă explic mai bine. Aşa cum din Biblia noastră au fost scoase pasaje importate, la fel s-a întâmplat şi cu Coranul. Povestea se bazează pe partea lipsă din Coran.

E drept, cei mai mulţi islamici resping acest episod, dar, oare nu o fac şi din pricina fanatismului lor?

Citind pe aici pe acolo, şi încercând să înţeleg mai bine, am aflat că în planul romanului, pretextul versetelor susţine o alegorie, aceea că Mahomed are doi adversari, pe poetul satiric Baal şi pe Hind, preoteasa celor trei zeiţe locale. Întreaga carte, până la urmă, are un mesaj pozitiv: Dumnezeu-Allah este, cu siguranţă, viu!

În acest caz nu pot înţelege reacţia BOR. Reacţia tuturor liderilor religioşi cu privire la cartea lui Brown sau cu privire la alte cărţi. În cazul ăsta ce ar trebui să facem? Să nu mai scriem pentru că deranjăm? Nu prea înţeleg eu de ce toată această isterie. Versetele susţin o idee ca oricare alta. Până la urmă e vorba de un fel de nebunie dusă la extrem. De elemente fantastice ce se îmbină cu realul. Despre tragediile unor oameni, care, iertat să-mi fie, dar dacă eu treceam prin asemenea situaţii nu aş mai fi putut să cred. Despre credinţa oarbă. EX: când unul dintre personaje dispare din India, preferând să nu spună nimănui că porneşte spre Anglia. Amanta lui care-l credea un zeu, măritată şi cu copii, îşi ia copii şi se aruncă după o clădire înaltă, crezând cu desăvârşire că iubitul ei a zburat spre ceruri.

Nu mi s-a părut nimic de condamnat în Versete, aşa cum nu mi s-a părut nimic de condamnat în codul lui Da Vinci. Apocrifele există şi în religia noastră şi în a lor. Dacă nu le-aţi citit nu ştiţi ce aţi ratat. Dacă le-aţi citit, ce să vă mai povestesc eu. Poate, într-o zi, vom vorbi şi despre asta.

Aşadar, Versetele nu fac parte dintr-o blasfemie, ci dintr-o operă literară.

Aşa cum spuneam şi în titlu, mult zgomot pentru nimic.

Şi, în final, eu chiar vă recomand cartea. Este greoaie şi, uneori, mai trebuie să deschizi şi Coranul sau mitologia islamică, dar, una peste alta, este o lectură intelectuală care îl duce pe cititor cu gândul în tot felul de locuri. Şi, în plus, sunt convinsă că nu toţi vor înţelege acelaşi lucru din această carte. Şi nu are legătură cu credinţa, ci cu simţămintele personajelor. Enjoy!

În acest context, suntem obligaţi să observăm că Biserica Ortodoxă Română este singura Biserică din lume care a salutat oficial Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991, adresând la numai o oră după proclamarea măreţului act, un amplu mesaj de binecuvântare. Câteva zile mai târziu, în data de 11 septembrie 1992, Prea Fericitul Părinte Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române Teoctist Arăpaşu le-a adresat tuturor întâistătătorilor Bisericilor ortodoxe, Bisericilor orientale, Bisericii romano-catolice, Bisericii vechi catolice, Bisericii anglicane şi conducerii organizaţiilor creştine internaţionale un Apel în favoarea recunoaşterii independenţei de stat a Republicii Moldova. Marii lideri religioşi ai lumii erau rugaţi: „Ne adresăm Prea Fericirii (Sanctităţii, Eminenţei) Voastre, în numele principiilor Evangheliei şi al libertăţii popoarelor, ale comuniunii noastre frăţeşti şi ale drepturilor omului şi vă rugăm frăţeşte şi creştineşte să faceţi demersuri pe lângă Preşedintele, Guvernul şi Parlamentul ţării Dumneavoastră de a recunoaşte independenţa Republicii Moldova.” Acest Apel a găsit un larg ecou internaţional, la Patriarhia Română primindu-se mai multe scrisori de răspuns. Acţiuni concrete pentru recunoaşterea Republicii Moldova au întreprins Patriarhul Ierusalimului, care s-a adresat conducerii Israelului, Patriarhul suprem şi Catolicosul tuturor armenilor Vasken I, Mitropolitul primat al Marii Britanii. Cererea Patriarhiei Române pentru recunoaşterea independenţei Republicii Moldova a fost înmânată de şefii de culte creştine guvernelor următoarelor ţări: Cehia şi Slovacia, Iordania, Finlanda, Statele Unite ale Americii, Germania, Marea Britanie, Israel, Republica Armenia şi Norvegia. Toţi şefii de culte care au răspuns Apelului Patriarhiei Române şi-au exprimat bucuria pentru proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova, solidaritatea cu Moldova, cu poporul român de pretutindeni şi cu Biserica Ortodoxă Română. De asemenea, şefii cultelor religioase din lume au ţinut să arate că „poporul Moldovei a suferit ca şi celelalte popoare din fosta URSS” şi că „în virtutea învăţăturii creştine suntem obligaţi să sprijinim lupta popoarelor pentru autodeterminare şi libertate”. Singurul răspuns în răspăr a venit din partea Patriarhiei Moscovei, care, speriată de proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova, se neliniştea şi căuta să asigure perpetuarea URSS cel puţin sub aspect bisericesc. În răspunsul său, Patriarhia Moscovei a opinat că „destrămarea URSS nu trebuie să fie cauza divizării Bisericii” şi că „apariţia pe hartă a noilor graniţe nu constituie un motiv pentru modificarea teritoriului canonic al Patriarhiei Moscovei”.

Pe de altă parte, Patriarhia Moscovei, structură virusată de imperialism şi puternic ataşată KGB-ului sovietic, a încercat, cu mijloace şi metode proprii, să se împotrivească procesului de emancipare naţională a popoarelor captive din fosta URSS. În 1994, într-un discurs rostit în cadrul Consiliului Rus de Politică Externă, Mitropolitul Kiril Gundeaev de Smolensk şi Kaliningrad, şef al Departamentului de Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei, avea să exprime politica Patriarhiei Moscovei faţă de noile state independente în următorii termeni: „În timp ce într-un imperiu ţara mamă exploatează teritoriile ocupate, marele nostru stat îşi datorează existenţa spiritului său de sacrificiu. Ce s-ar fi întâmplat dacă poporul rus nu s-ar fi sacrificat pentru alţii? Ţara noastră ar fi rămas un stat monoetnic, în frontierele Câmpiei Ruse, aşa cum a rămas Polonia sau Lituania. Altfel zis, Rusia ar fi fost ceea ce sunt vecinii săi. Dar poporul rus a fost, se vede, destinat să îndeplinească o misiune istorică pe calea creării prin sacrificiu şi abnegaţie a acestei lumi ruseşti, care este Rusia sobornicească, a universului rusesc. Este un concept foarte special din punct de vedere cultural, istoric, spiritual şi chiar economic. La urma urmei, frontierele dintre fostele republici sovietice, aceşti stâlpi de beton absurzi, sunt ca şi Zidul Berlinului! Exact cum Zidul Berlinului a fost construit de-a curmezişul trupului viu al unui singur popor pe care nu l-a putut diviza nicicând, tot aşa au fost trasate frontiere absurde de-a curmezişul trupului viu al poporului nostru, dar nu va fi niciodată în stare să-l dividă. Nu e nici o problemă că noi va trebui să plătim pentru unitatea noastră. Trebuie să continuăm să plătim. Chestiunea este că nu poate exista dragoste fără reciprocitate. Deci, şi poporul nostru, care dă atâta altora, are dreptul să primească ceva în schimb. Nu bani, maşini şi produse, ci să ne respecte politica noastră externă, cel puţin prin coordonarea politicii lor externe cu politicile noastre.” Aşadar, Imperiul rus, în formula restrânsă a „Rusiei soborniceşti” destinate „să îndeplinească o misiune istorică” are nevoie, pentru a câta oară, de Biserica Rusă ca instrument de promovare a politicilor sale în spaţiul controlat odinioară şi populat „de un singur popor”, cel sovietic bineînţeles, care ar fi reprezentat şi ar mai reprezenta încă un singur „trup viu”.

Independenţa de stat a Republicii Moldova a fost pusă la încercare în 1992, în timpul Războiului de Independenţă de pe Nistru provocat de Armata a 14-a de ocupaţie a Federaţiei Ruse.

Suntem datori să ne amintim că Patriarhia Română este singura Biserică, care a oficiat în tot cuprinsul său, la zile anumite, servicii divine pentru încetarea luptelor în zona Nistrului şi pentru susţinerea luptătorilor moldoveni care au participat la Războiul de Independenţă. Patriarhia Română a depus şi însemnate eforturi diplomatice pentru atragerea atenţiei opiniei publice internaţionale asupra situaţiei din Republica Moldova şi asupra agresiunii militare ruseşti. Astfel, la 21 mai 1992, Prea Fericitul Patriarh Teoctist i-a adresat Sanctităţii Sale Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii un mesaj în care se spunea: „Vestea despre creşterea violenţelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti în Transnistria, în ciuda încercărilor repetate de soluţionare a neînţelegerilor pe cale paşnică şi dialog şi mai ales cea despre implicarea recentă în acest conflict a armatei a 14-a a Rusiei, staţionată în regiune, ne-a îndurerat şi ne îngrijorează profund.

În aceste momente grele, facem un frăţesc apel către Sanctitatea Voastră, să fiţi cu sufletul şi rugăciunea alături de noi şi de toţi fraţii şi surorile noastre, care sunt în suferinţă, şi, ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse surori, să faceţi demersuri pe lângă conducerea Republicii Ruse pentru retragerea armatei a 14-a din stânga Nistrului şi încetarea agresiunii militare.”

Această rugăminte a Patriarhului Teoctist a fost ignorată, iar Patriarhul Alexei al II-lea şi Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse nu au întreprins nici un demers pe lângă conducerea de stat a Rusiei.

La 23 iunie 1992, în plină desfăşurare a Războiului de Independenţă de pe Nistru, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a lansat un Comunicat, pe care merită să-l reproducem integral, dată fiind importanţa lui documentară. Iată ce se spunea în acel Comunicat: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat cunoştinţă cu multă îngrijorare şi durere de agravarea continuă a situaţiei conflictuale din zona Nistrului şi de suferinţele martirice ale fraţilor noştri de acelaşi sânge şi de aceeaşi credinţă. În aceste zile, când întreaga suflare a Bisericii noastre strămoşeşti se bucură de proclamarea canonizării şi introducerea în calendar a unor noi sfinţi români, pământul sfânt al ţării odrăsleşte noi mărturisitori şi martiri şi sânge românesc nevinovat se varsă din nou pentru apărarea gliei, a credinţei şi a neamului. În faţa acestei grave situaţii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu clerul şi toată suflarea românească îşi ridică glasul şi fac un apel grabnic pentru încetarea imediată a vărsărilor de sânge omenesc, pentru retragerea Armatei a 14-a a Rusiei de pe pământul sfânt al Basarabiei şi găsirea căilor de reconciliere şi înţelegere prin dialog şi tratative paşnice. Suntem cu toţii în aceste momente grele alături de fraţii de un neam şi de o credinţă cu noi şi rugăm pe Dumnezeu să reverse pacea şi harul Său peste toţi locuitorii care împreună vieţuiesc pe pământul străbun, moştenit de la moşii şi strămoşii noştri şi să alunge din inima şi din gândul vrăjmaşilor duhul iubirii de stăpânire peste alţii şi de fărâmiţare şi înstrăinare a gliei noastre sfinte. Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu noi, cu toţi.”

În duminica din 28 iunie 1992, după cum ne anunţa o Ştire a Biroului de presă al Patriarhiei Române, în toate bisericile şi mănăstirile din cuprinsul Patriarhiei Române s-au înălţat rugăciuni către Dumnezeu „pentru fraţii basarabeni de peste Prut”, iar după Sfânta Liturghie au fost trase clopotele „în amintirea răpirii de la trupul ţării, acum 52 de ani, a Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi a anexării lor la Uniunea Sovietică”.

La 29 iunie 1992 Patriarhia Română a adresat un Apel Secretarului general al Consiliului Mondial al Bisericilor, Secretarului general al Conferinţei Bisericilor Europene, precum şi Preşedintelui Consiliului Ecumenic al Bisericilor Naţionale din Statele Unite ale Americii în legătură cu agravarea situaţiei din Republica Moldova. „Vă împărtăşim, - se spune în Apel, - îngrijorarea noastră privind înrăutăţirea situaţiei conflictuale din zona Nistrului şi martiriul la care sunt supuşi fraţii noştri în urma războiului nedeclarat pe care Federaţia Rusă l-a declanşat împotriva Republicii Moldova prin intrarea în luptă a armatei a 14-a aflată pe teritoriul Republicii Moldova.

În această gravă situaţie dorim să vă supunem atenţiei următoarele:

1. Republica Moldova este stat independent şi suveran recunoscut internaţional inclusiv de către federaţia Rusă, iar orice conflict intern trebuie rezolvat pe plan local, prin dialog şi tratative paşnice, cum de nenumărate ori au cerut Preşedintele, Guvernul şi Parlamentul acestei ţări.

2. Contrar declaraţiilor făcute imediat după căderea regimului comunist în favoarea democraţiei, a drepturilor omului, inclusiv a libertăţii la autodeterminare a fostelor republici ale URSS, continuă prezenţa armatei ruse pe teritoriul unor state şi amestecul în treburile lor interne, recurgerea la neadevăr spre a induce în eroare opinia publică internaţională şi a-şi justifica intervenţiile militare sunt dovezi clare că ideea imperialismului sovietic continuă să facă noi victime, ameninţând principiile democraţiei.

Având în vedere că populaţia civilă a Republicii Moldova este supusă unui adevărat măcel din partea forţelor separatiste şi a armatei a 14-a a Rusiei, cu frăţească dragoste în Hristos Domnul, vă rugăm să vă alăturaţi nouă în rugăciuni către Dumnezeul păcii şi al îndurărilor şi să faceţi cunoscută opiniei publice internaţionale situaţia tragică din zona Nistrului.

Vă rugăm, de asemenea, să faceţi demersuri pe lângă Preşedintele SUA. dl George Bush, Congresul american şi Consiliul de securitate al ONU pentru a se trimite observatori internaţionali în zona de conflict, pentru a se pune capăt minciunii şi dezinformării, pentru retragerea armatei a 14-a de pe teritoriul Republicii Moldova şi pentru încetarea vărsărilor de sânge nevinovat.”

La 2 iulie 1992 Patriarhul Teoctist a lansat, de la mănăstirea Putna, un Apel către toate naţiunile lumii, în care spunea: „Poporul român credincios, adunat laolaltă la mănăstirea Putna, din toate ţinuturile de o parte şi de alta a Prutului la mormântul Voievodului şi Părintelui Moldovei Ştefan cel Mare şi Sfânt, apărătorul întregii creştinătăţi, cum a fost numit la vremea sa, cu prilejul canonizării şi proclamării lui ca sfânt român şi al întregii Ortodoxii, se adresează într-un glas tuturor popoarelor, parlamentelor ţărilor lumii, organismelor internaţionale, Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi tuturor Bisericilor şi întâistătătorilor lor cu rugămintea de a asculta o clipă, - aşa cum au făcut-o în decembrie 1989, - durerea sufletului nostru: În Republica Moldova ceas de ceas curge sângele pe ambele maluri ale Nistrului, sunt ucişi copii, tineri şi bătrâni nevinovaţi. Atrocităţile depăşesc închipuirea. Este datoria noastră faţă de neamul şi pământul Ţării lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, sfârtecat de mai multe ori de-a lungul istoriei, în faţa şirului nesfârşit de martiri să ne adresăm şefilor de state, întâistătătorilor, mai ales ai Bisericii Ruse şi ai Bisericilor Ucrainei, de a interveni pe toate căile pentru a se pune capăt masacrului ce se săvârşeşte asupra unui stat independent, recunoscut ca atare de toate forurile internaţionale. Noi, toţi cei adunaţi astăzi la Putna, ierarhi, cler şi popor creştin, considerăm că sângele vărsat este crimă ce strigă la ceruri şi face să crească ura şi dezbinarea între popoare. Faţă de pacea şi înţelegerea la care ne cheamă Iisus Hristos nu există alternativă acceptabilă.”

În contrast vădit cu această atitudine a Bisericii Ortodoxe Române apare poziţia Patriarhiei din preajma Kremlinului. La 29 iunie 1992, în legătură cu Războiul de Independenţă de pe Nistru, Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei lansa un „Cuvânt către creştinii ortodocşi din Moldova”. Patriarhul rus, punând semnul echivalenţei între luptătorii moldoveni pe de o parte şi soldaţii Armatei a 14-cea ruse de ocupaţie şi trupele bandiţilor transnistreni pe de altă parte, scria: „Voi sunteţi vinovaţi în egală măsură şi în egală măsură meritaţi o viaţă mai bună. Înţeleg profund aspiraţiile poporului moldovean care şi-a dobândit independenţa şi doreşte să-şi consolideze suveranitatea. Dar sunt convins că şi alte grupuri naţionale din Moldova trebuie să beneficieze pe deplin de drepturile cetăţeneşti, inclusiv de principiul alcătuirii statale.”

Am încercat să readuc în atenţie doar câteva dintre gesturile publice ale Patriarhiilor Română şi Rusă în raport cu independenţa de stat şi suveranitatea Republicii Moldova. Nu m-am referit deloc la culisele diplomaţiei bisericeşti, care de asemenea sunt interesante şi importante. Bineînţeles că subiectul este unul larg şi merită o dezbatere cuprinzătoare şi amănunţită, pentru a se vedea cât de diferite au fost şi sunt poziţiile celor două Biserici, de altfel cele mai numeroase în ansamblul Ortodoxiei şi, din păcate, angajate într-un diferend istoric de natură canonică care vizează direct Republica Moldova şi perspectivele ei ca stat independent, integru şi suveran.

Acum, ma intreb... nu le ajungea popoilor ca se face religie in scoli? Sau simt ca parintii normali la cap, indiferent ca-s crediciosi, atei, agostici sau apartin sau nu de vreo confesiune anume, se vor opune totusi, la un moment dat, in mod eficient, abuzului impotriva mintilor in crestere si atat de usor influentabile ale copiilor lor?

Sa fie "Scoala de duminica" planul B al Bisericii Ortodoxe Romane?

In alta ordine de idei, o "scoala de duminica" unde ortodocsii (si simpatizantii ritului ortodox) sa-si duca progeniturile daca vor, fara a fi constransi, in cadrul mistic dorit de ei, nu in cadrul unei institutii de stat, stat care este secular prin constitutie, mi se pare absolut ok. Este o initiativa chiar binevenita.

Si da, chiar daca nu au gandit-o asa, sper sa ajunga sa inlocuiasca, in niciun caz sa completeze, abuzul reprezentat de orele de religie predate in scoli. Iar orele de religie sa fie eventual inlocuite cu ore de istorie a religiilor, predate de un filosof eventual, in niciun caz de un popa, in care copiii sa invete mecanismele religiilor, istoria, istoria comparata, toleranta fata de alte culte, diferenta intre dogma religioasa si legislatia laica si asa mai departe.

Popilor, hai, faceti din planul B... planul A.

Bu andlaşma Osmanlı ordusunun dağıtılmasını , dağıtılan ordunun silahlarının işgal güçlerine teslimini , ülkenin  Misak-ı Milli sınırlarını belirliyor , bu sınırlar  içerisinde olan doğu illerinde çıkabilecek karışıklıklara  24. maddeye istinaden itilaf devletleri tarafından işgal etme yetkisini vermekte idi.Bu andlaşmanın imzalanması ile  savaştan yenik ve yıkık bir devlet olarak çıkan  Osmanlı'nın yeni sınırlarını çizen uluslararası bir belge olarak önem kazanır. Bu belgenin çizdiği hudutlar 19 Mayıs 1919 da Mustafa Kemal'in Samsun'dan başlatarak Anadolu'nun tamamına yayılan  Türk kurtuluş Savaşı'nın manifestosu olmuş ve bir ülke yoktan varedilmiştir.

Milli kurtuluş savaşının her aşamasında yapılan müzakerelerin tamamında sömürge devleti olmak yada bir ülkenin mandası altında olunması  red edilmiş milli birlik ve bağımsızlık ilkesi benimsenmiştir. Bu durumu 4-11 Eylül 1919 sürecinde yapılan Sivas kongresinde alınan kararlar ile net bir şekilde dünyaya deklare edilmiştir. Sömürge ve manda amaçlarından hiçbir zaman  vazgeçmeyen bu devletler Cumhuriyet kurulduktan ve sonrası süreçte ülkemizi sömürge etme düşüncesini her dönem taze tutmuş 2. dünya savaşı sürecinde ülkemizi savaşa sokma gayretleri ile bu düşüncelerini açık etmişlerdir.

Neden ülkemiz himaye edilmek isteniyor ? Ne var bu coğrafyada ?

Karadeniz'e kıyısı olan  ülkelerin ticaret ve askeri nakliye  yolları İstanbul ve Çanakkale boğazından geçmektedir. Boğazların himayesini elinde bulundurmak isteyen ülkelerin stratejik hamlelerini kolaylaştıracak olması en önemli etkendir. Ülkemizin bulunduğu coğrafi konum ve yeraltı  zenginliği ;

1 - Boğazlar. Transit geçişler için  stratejik konum teşkil etmektedir.
2 - Altında rezervlerinde dünya ikincisiyiz Tahminlere göre 6.500 ton. 600 ton olduğu kesinleşmiş ve 50 ton işlenmiş.Ayrıca 300 ton altın ithal ediliyor bunun 150 tonu işlendikten sonra tekrar ihraç ediliyor.
3 - Avrupa'da Jeotermal birincisiyiz. 31.500 MWt  ( megavat termal ) olan tahmini Jeotermal enerjisi ile Dünya yedincisi . Avrupa birincisi doğrudan kullanım açısından 229 MWt ile dünya sıralamasında Dünya beşincisi
4 - 10,6 Milyar ton kömür reverv'i  25 yıldır 8,3 Milyar ton  olan rezervlerimizi 300 bin metre daha derinleştirilince 2,3 Milyar ton kömür  rezervleri  oldu  toplamda 10,6 Milyar ton kömür rezervleri hedefi gerçekleşmiş oldu.
5 - Bor       :  3 milyar 66 nilyon ton ile dünya rezervlerinin % 72 si ( Uzay teknolojisinin enerji kaynağı olması düşünülürse )
6 - Çinko - kursun : 860.000 ton kurşun , 2,3 Milyon ton çinko
7 - Alüminyum : 87 milyon ton işlenebilen boksit
8 - Demir    : 113 Milyon  %50 - 55 işletilebilen tenöre sahip
9 - Bakır   : Metal içerikli 1,5 milyon ton , düşük tenörlü kaynaklar dahil edildiğinde 3,5 Milyon ton
10 - Manyezit : 111 Miyon ton
11 - Trona  : 836 Milyon ton
12 - Mermer ve doğal taşlar : 5,1 Milyar metreküp
13 - Bentonit : 250 Milyon ton  ' dur

 yapılan araştırmalar sonucunda varlığı tesbit edilmiş rezervlerdir.

İsmini belkide ilk defa duyduğunuz  bir çok madenin  ülkemizdeki varlığı ülkemiz üzerinde oynanmak istenen senaryoların çeşitli sebeplerini ortaya koymaktadır. Di